Notiuni generale despre ignifugare

Procedeul de imbunatatire a comportarii la foc a materialelor combustibile se numeste ignifugare.
Ignifugarea nu exclude aprinderea si arderea materialului, ci ii confera acestuia o comportare la foc imbunatatita pe o anumita perioada de timp sau posibilitatea de a nu arde atunci cand se indeparteaza sursa de caldura.
Ignifugarea nu exclude si alte masuri de protectie la foc, cum ar fi: instalatii de semnalizare, instalatii de stins incendii, mijloace de prima interventie.
Ignifugarea este una din cerintele privind siguranta la foc pentru imbunatatirea gradului de rezistenta la foc a unei constructii.
O ignifugare corect executata, intretinuta in timp, poate imbunatati gradul de rezistenta la foc a unei cladiri, de la gradul V la gradul III si poate reduce alte masuri de protectie care sunt foarte scumpe.
O ignifugare corect executata poate localiza un incendiu in focarul initial, prin limitarea aprinderii si arderii in continuare a materialelor de constructii, jucand rolul de bariera, sau poate prelungi faza de ardere lenta, ceea ce duce la neafectarea rapida a structurii de rezistenta si, totodata, posibilitatea unei interventii din interior, fara a se ajunge la faza de ardere generalizata.
Ignifugarea se trece din faza de proiectare, proiectantul fiind singurul cu atributii si drepturi de a alege substanta.
Ignifugarea materialelor si produselor combustibile este recomandata la:
- constructiile noi, la modificarea sau schimbarea destinatiei ori a conditiilor de utilizare a celor existente, precum si periodic, la expirarea perioadei de mentinere a calitatii lucrarii de ignifugare specificata de producator;
- realizarea unor elemente de constructie, cum sunt tavane, inchideri sau mascari finisaje s.a.;
- tratamente termice si acustice interioare;
- constructiile provizorii combustibile pentru ateliere, remize, depozite, magazii etc., in care se lucreaza cu substante combustibile sau cu foc deschis;
- alte situatii in care investitorii sau proprietarii pot solicita ignifugarea.
Avantajele si beneficiile unei ignifugari
- O ignifugare corect executata poate localiza un incendiu la focarul initial;
- Reduce costurile unei constructii limitand alte masuri de protectie anti foc foarte scumpe;
- Costuri reduse la incheierea politelor de asigurare;
- Confort psihic al beneficiarului.
Standardul ethnic, privind executarea lucrarilor de ignifugare conform manualului calitatii si normelor specifice cuprinde urmatoarele faze:
- Inspectarea obiectivului
- Un personal specialist atestat in ignifugari va evalua lucrarea solicitata.

Ignifugarea lemnului:

Apararea lemnului contra actiunii focului se realizeaza prin tratarea cu substante denumite ignifuge, care au scopul de a mari rezistenta materialelor lemnoase la ardere. Prin natura lor organica, aceste materialele lemnoase fac parte din categoria substantelor combustibile si prin ignifugare nu pierd total aceasta proprietate. Tratarea lemnului cu substante ignifuge conduce la o intirziere a aprinderii, iar dupa aprindere, la o incetinire a procesului de ardere si la stingerea rapida

Șobolan este oricare dintre cele 56 de specii de rozătoare mici, omnivore, aparținând genului Rattus.

Taxonomia genului Rattus
Genul Rattus este parte a subfamiliei gigant Murinae. Există în această subfamilie alte câteva genuri, care sunt uneori considerate ca făcând parte din genul Rattus. Acestea sunt: Lenothrix, Anonymomys, Sundamys, Kadarsanomys, Diplothrix, Margaretamys, Lenomys, Komodomys, Palawanomys, Bunomys, Nesoromys, Stenomys, Taeromys, Paruromys, Abditomys, Tryphomys, Limnomys, Tarsomys, Bullimus, Apomys, Millardia, Srilankamys, Niviventer, Maxomys, Leopoldamys, Berylmys, Mastomys, Myomys, Praomys, Hylomyscus, Heimyscus, Stochomys, Dephomys și Aethomys.

Genul Rattus propriu conține 56 de specii. S-a propus o nouă împărțire a speciilor din acest gen, dar aceasta nu cuprinde toate speciile incluse. Aceste cinci grupuri sunt:

grupul norvegicus
grupul rattus
nativi din Australia
nativi din Noua Guinee
grupul xanthurus

Insectele reprezinta o clasa de animale nevertebrate hexapode apar?inând încrengaturii Arthropoda, subîncrengatura Hexapoda.

Cea mai larga si uniform raspândita categorie taxonomica din cadrul artropodelor, insectele alcatuiesc grupul cel mai divers de animale de pe Pamânt, arealul fiind cu precadere uscatul, existând cu mult peste 1.000.000 de specii, dintre care aproximativ 925.000 au fost cercetate si descrise.

Insectele reprezinta, de departe, cel mai numeros grup de animale de pe Pamânt, reprezentând 95% dintre artropode si 65% dintre numarul membrilor regnului animal.

Corpul lor este împartit în 3 parti: cap, torace si abdomen.

Referitor la insecte Plinius cel Batrân spunea: „În nici una dintre lucrarile sale Natura nu si-a aratat originalitatea mai mult decât în cazul insectelor”.

Insectele pot fi gasite în aproape toate mediile, desi numarul de specii care s-au adaptat la viata în ocean, unde predomina crustaceele, este destul de mic.

Partea Exoptherigota a Neopterei este uneori divizata în Orthopteroida (cerci prezent) si Hemipteroida (cerci absent), denumite de altfel si Exopterygota inferioara si Exopterygota superioara.

Stiinta care se ocupa cu studiul insectelor poarta denumirea de entomologie

Dezinfectarea sau dezinfecția este procesul care are ca rezultat eliminarea de pe o suprafață sau un obiect a majorității microbilor și microorganismelor, fie animale, fie vegetale, dăunătoare. Termenul de dezinfectare este folosit în medicină, referindu-se la acțiunea medicului de a elimina sau previne, temporar sau nu, microbii aflați fie pe pielea, fie într-o rană deschisă a pacientului, folosind o substanță dezinfectantă, de obicei alcool medicinal.

Din punct vedere tehnic dezinfecția se deosebește de sterilizare unde materialul este complet eliberat de microorganisme. Dezinfecția reduce numărul germenilor la un factor de cca 105 iar este o deosebire între „a dezinfecta igienic mâinle” sau „dezinfecția mâinilor înaintea unei operații chirurgicale”.

Dezinfectantele sunt substanțe antimicrobiane care fie distrug toate microorganismele dăunătoare de pe un material, fie le aduc la un nivel sigur. Foarte puține dezinfectante sunt capabile să sterilizeze materialul pe care sunt aplicate, dar acest lucru depinde și de modul cum sunt aplicate dezinfectantele.

Proprietățile dezinfectantului

Dezinfectantul perfect ar trebui să sterilizeze perfect materialul pe care este aplicat, fără a provoca daune organismului infestat sau mediului, să fie ieftin și non-coroziv. Din păcate, dezinfectantul ideal încă nu există, acestea putând fi prin natura lor chiar mortale.

Dezinfectantele fabricate pentru folosiință în gospodărie au de obicei o substanță în plus: bitrexul, o substanță amară care să descurajeze pe cei care încearcă să ingereze dezinfectantul.

Metode de dezinfectare

Dezinfectarea se realizează de obicei folosind substanțe dezinfectante, deși există și alte metode:

expunerea la ultraviolete

expunerea materialului infestat la temperaturi ridicate, la care microbii nu rezistă

În gospodărie se folosesc și alte metode de dezinfectare.

Mop, folosit pentru curăţarea podelelor

Microbii din perdele pot fi înlăturați prin aspirare, folosind un aspirator. Pentru igiena personală, cel mai la îndemână dezinfectant este săpunul, ce se găsește în magazine în mai multe forme, culori și cu mai multe arome. Pentru igiena mâinilor sau igiena intimă feminină există șervețelele umede, îmbibate cu substanțe dezinfectate dar și cu substanțe aromate. Se aplică ușor asupra zonei, după care se aruncă.

Ferestrele se curăță, de obicei, cu spray-uri dezinfectante care nu doar curăță, ci și dă luciu ferestrei. Covoarele se pot curăța cu produse speciale, dar se poate folosi și oțet; acesta dezinfectează dar și împrospătează culorile.[3] Podelele se curăță ușor cu un mop, îmbibat cu substanțe dezinfectante.

Autoturismele se dezinfectează cu spray-uri dezinfectante; zonele pe care se aplică cel mai des sunt jențile autoturismelor. În timpul epidemiei de gripă aviară, automobilele care intrau sau ieșeau din satele în care s-au găsit focare erau dezinfectate cu o substanță dezinfectantă specială, punându-se accent pe jențile autoturismelor.